Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt … mama ta.

…asa ca blogu’ asta e probabil sfarsitul jurnalului meu de aici: http://www.parinti.com/modules.php?name=Journal&op=self

unde scriam la un moment dat, intr-o zi evident proasta, cel putin pana la un moment dat, ca:
“Azi m-au bantuit iarasi neimplinirile si lipsurile – ca n-am job, destui bani, blog… Si totusi, seara, noaptea de fapt, Marcus s-a trezit plangand, si l-am luat, si l-am tinut in brate, si ne leganam in rocking chair amandoi… Si-apoi, of corz, a raz azi cu sughituri, cum face cel putin o data pe zi, din nimic. Sau ma rog, e deajuns sa-l gadil, sa-i vorbesc, sa-i zambesc…
Si-apoi David, obosit, nervos, ne-am pus in pat. Ne-am certat, am plecat, am revenit. Ne-am impacat, l-au apucat iarasi povestile, ca el cu o sa manance cand o sa-i cada dintii. In paranteza, nici de asta nu-s pregatita, sa am copil caruia ii cad deja dintii de lapte. Da’ i-am zis ca or sa cada pe rand, nu toti odata, si o sa creasca altii, si tot asa. Si mi-a zis “you’re the bestest most smartest mami”. Si-apoi i-am mai zis ceva, si iarasi mi-a zis, da’ cumva asa, inainte sa adoarma, tihnit, a zis iarasi “you’re the best mami”. Si ce mai conteaza ca n-am job, si bani mai multi, si blog… “

Si daca n-a venit Dendria la blog a venit blogu la Dendria. Adica altfel spus, prietena Anutza.(wordpress.com) mi-a dat un branci si mi-a facut ea blog, io ramane sa-l scriu. (tre’ inca sa ma prind de unele chestii tehnice)

Si-asa de inceput, despre cum am ajuns io “just another mom trying to be perfect”: la Craciun, aceeasi Anutza la noi si nu stiu cum din vorba in vorba l-a intrebat pe David cum am ajuns io sa fiu mami. Zice David cu o ridicare din umeri: “Eh, just happened”.