Posted by: dendria | aprilie 3, 2008

Unprepared… again and again

Ziceam ca m-a luat pe nepregatite faptul ca lui David i se misca primul dinte. Ei bine, tocmai m-am intors de la biblioteca, de la un seminar dedicat parintilor ai carui copii incep anul asta Kindergarden. Si-atata-s de pregatita, ca nu trecusera mai mult de 15 minute de cand eram acolo, si tanti vorbea frumos de goals, si Maths, si Science, si, si, si…. mie mi s-au umplut iarasi ochii de lacrimi, imi vedeam cupilul cu un ghiozdan mare in spate in curtea scolii… Copilul meu care s-a desprins tot mai multi si mai mult de noi si anul asta merge la Kindergaden, si nu mi-e ca n-o sa faca el fata, chiar deloc, mi-e ca nu fac io fata… chiar deloc. :)

Responses

Partea trista nu e ca cresc ei mari, ci ca imbatranim noi :(

Tie iti trebuie pregatire pentru a fi pregatita, dom’le!

hai mah ca nu e trist, doar ca na! uneori e mirabila evolutia asta :)

Ana, hai ma ca stii ca nu-s trista ca-mi cresc copiii, da’ o sa vezi si tu cand mai creste Paul, ca uneori vrei sa opresti timpul in loc, sa aiba doi-trei ani vreo cativa ani, de exemplu :)

Theo, aia cu pregatirea pregatirii e buna, stii cumva vreun curs on-line de-asa ceva? :)

“si nu mi-e ca n-o sa faca el fata, chiar deloc, mi-e ca nu fac io fata… chiar deloc”

exact asa am gandit dupa prima sedinta de la gradi… de saptamana trecuta! inca mai am emotii si probabil ca va dura cateva luni…

scuze dendri ca am dat buzna, dar imi e drag sa va citesc…
va pup
Consuela

Lasă un răspuns

Your response:

Categorii