David e “luat” deja, cum s-ar zice, stie deja ca o sa se marry cu Julia, pe care a cunoscut-o cand avea 6 saptamanai (ea avea trei).

Cine mai tine minte cand a fost primul sarut? Eniuei, sentimentele sunt impartasite, amandoi asteapta sa creasca mari sa se poate legaliza Si l-am luat intr-o zi de la gradi pe fiu-miu, care m-a zis ca azi a sarutat-o pe obraz pe Selena, “…but only on the cheek, and I was only practicing for when I marry Julia.” Sper sa nu-si ia doua neveste, desi nu m-as mira, ca la Zoo Tycoon a pus intr-o zi trei girafe impreuna , “so when one is sleeping, the other two can keep eachother company”. Hugh Heffner would be so proud :))

Auzisem ca al doilea copil e mai independent de primul, ca daca primul e mai atasat de mama, al doilea va fi mai atasat de tata… Draci, poate la altii, ca io am reusit sa am unul chiar mai mamos decat David (a se nota ca multa vreme s-a crezut ca asa ceva nici macar nu e posibil). Anyway, cat am fost la seminar, a stat acasa cu tat-su, n-a mancat, m-a asteptat, inca cu ochii pe usa, cica… cand am venit si m-a vazut… jeez , pai cand l-am conectat la sursa de hrana deja dadea ochii peste cap, ca un drogat. Si si-a luat doza si s-a culcat.

Ziceam ca m-a luat pe nepregatite faptul ca lui David i se misca primul dinte. Ei bine, tocmai m-am intors de la biblioteca, de la un seminar dedicat parintilor ai carui copii incep anul asta Kindergarden. Si-atata-s de pregatita, ca nu trecusera mai mult de 15 minute de cand eram acolo, si tanti vorbea frumos de goals, si Maths, si Science, si, si, si…. mie mi s-au umplut iarasi ochii de lacrimi, imi vedeam cupilul cu un ghiozdan mare in spate in curtea scolii… Copilul meu care s-a desprins tot mai multi si mai mult de noi si anul asta merge la Kindergaden, si nu mi-e ca n-o sa faca el fata, chiar deloc, mi-e ca nu fac io fata… chiar deloc.

Cujetarea zilei: Primavara nu e un anotimp. E un sentiment. Oricat am asteptat-o, oricat am dorit-o, nu mi-am amintit-o asa cum am traiat-o azi, cand a venit in sfarsit. Marcus, el a trait azi prima lui primavara. Si-a sarbatorit in felul lui, adormind cu capul pe carucior, obosit de-atata soare, plimbare, descoperit de lume si chestii inca ne-vazute si ne-traite de el.

Si in caz ca va-ntrebati de ce zic ca azi e primavara, ei bine, aici in Chicago, chiar asa e treaba cu primavara. De maine e iarasi iarna si-apoi avem toate sansele sa trecem direct in vara.

Mie, care nu ma uitam la Tv, mi-au intrat sub piele vreo doua show-uri, Project Runway (asta din vina lui Ana) si Make me a Supermodel. Si lui David. Ieri ma uitam la episodul final din PR, si ma intreaba: “Where’s Sweet P?” Ce m-am distrat ca-i retinuse numele, Sweet P fusese tocmai eliminata saptamana trecuta. Tat-su in schimb cam da ochii peste cap cand vede la ce ne uitam. Imi place si mie sa-l chinui un pic, e drept, de exemplu i-am zis ca eu nu m-as supara sa fie David gay sa am si io cu cine merge la cumparaturi de haine si la spa, daca se face si designer ar fi si mai bine. Needless to say ca el nu e de aceeasi parere.

Am citit mai-nainte toate posturile lui Lee despre “Ilis” (mi-a fost parca si frica sa las un comentariu, erau asa de perfecte ca nu stiu ce-as fi putut spune). Si m-am simtit dintr-o data… prea grabita. Parca de cand s-a nascut Marcus l-am tratat pe David ca si cand ar fi crescut, dintr-o data. Parca nu ma mai bucur la fel de el, de… cat de mult vorbeste, de exemplu. (E drept ca si el a zis intr-o seara “I need to stop talking, I thing I’m talking too much”). Orisicum, nu-mi impart bine timpul, cumva sa aiba fiecare timpul lui cu mine. In loc sa ma apropii de perfectiune, ca afterall, I am “Just another mom trying to be perfect”, ma indepartez de ea…

Ma grabesc tot timpul, imi fac tot timpul griji pentru chestii aiurea si care in marea schema a lucrurilor nu au asa mare importanta, si nu ma mai opresc destul sa-mi umplu sufletul de copiii mei. So I’m gonna slow down.

Cupiii mei au senzor. Ma rok, a lui David s-a transmis, ca si atatea altele, lui Marcus. Si senzorul asta al lui functioneaza cam asa: la cinci minute dupa ce se pune ma-sa in pat, senzorul il trezeste si-i zice: ‘wake up, wake up, doarme, n-o lasa sa doarma”, si Marcus se enerveaza si incepe : Ueeee, ueee”.  Works every time.

Charlie bit me e de-a dreptul cremenal. E un motiv in sine sa mai faci un prunc, asta cand ai numai unul. Si-avem si noi un Charlie care-si chinuie fratele, da’ la noi rolurili-s inversate, ala mare chinuie pe ala mic. Eee, da’ si cand si-o lua ala mic revansa…

Io eram in bucatarie, tata-so si David in sufragerie, si vine agitandu-se “Mami, mami, Marcus is at the cables!” Si zic: “Si tata-to unde-i?”
“Tata-to is at the computer”.

Nimeni si nimic nu te pregateste cu adevarat pentru avalansa de sentimente pe care o declanseaza nasterea copilului tau. Primisem de la Ramo o felicitare pe care scria: “Daca si a doua incercare va fi la fel de reusita ca si prima, lumea va fi un pic mai frumoasa”.

Pentru mine a fost dragoste la prima vedere si o lume cu-adevarat mai frumoasa.