Primavara, primavara

Cujetarea zilei: Primavara nu e un anotimp. E un sentiment. Oricat am asteptat-o, oricat am dorit-o, nu mi-am amintit-o asa cum am traiat-o azi, cand a venit in sfarsit. Marcus, el a trait azi prima lui primavara. Si-a sarbatorit in felul lui, adormind cu capul pe carucior, obosit de-atata soare, plimbare, descoperit de lume si chestii inca ne-vazute si ne-traite de el.

Si in caz ca va-ntrebati de ce zic ca azi e primavara, ei bine, aici in Chicago, chiar asa e treaba cu primavara. De maine e iarasi iarna si-apoi avem toate sansele sa trecem direct in vara.

Project Runway

Mie, care nu ma uitam la Tv, mi-au intrat sub piele vreo doua show-uri, Project Runway (asta din vina lui Ana) si Make me a Supermodel. Si lui David. Ieri ma uitam la episodul final din PR, si ma intreaba: „Where’s Sweet P?” Ce m-am distrat ca-i retinuse numele, Sweet P fusese tocmai eliminata saptamana trecuta. Tat-su in schimb cam da ochii peste cap cand vede la ce ne uitam. Imi place si mie sa-l chinui un pic, e drept, de exemplu i-am zis ca eu nu m-as supara sa fie David gay sa am si io cu cine merge la cumparaturi de haine si la spa, daca se face si designer ar fi si mai bine. Needless to say ca el nu e de aceeasi parere. 🙂

Slow down

Am citit mai-nainte toate posturile lui Lee despre „Ilis” (mi-a fost parca si frica sa las un comentariu, erau asa de perfecte ca nu stiu ce-as fi putut spune). Si m-am simtit dintr-o data… prea grabita. Parca de cand s-a nascut Marcus l-am tratat pe David ca si cand ar fi crescut, dintr-o data. Parca nu ma mai bucur la fel de el, de… cat de mult vorbeste, de exemplu. (E drept ca si el a zis intr-o seara „I need to stop talking, I thing I’m talking too much”). Orisicum, nu-mi impart bine timpul, cumva sa aiba fiecare timpul lui cu mine. In loc sa ma apropii de perfectiune, ca afterall, I am „Just another mom trying to be perfect”, ma indepartez de ea… 😦

Ma grabesc tot timpul, imi fac tot timpul griji pentru chestii aiurea si care in marea schema a lucrurilor nu au asa mare importanta, si nu ma mai opresc destul sa-mi umplu sufletul de copiii mei. So I’m gonna slow down.

Cupii cu senzor

Cupiii mei au senzor. Ma rok, a lui David s-a transmis, ca si atatea altele, lui Marcus. Si senzorul asta al lui functioneaza cam asa: la cinci minute dupa ce se pune ma-sa in pat, senzorul il trezeste si-i zice: ‘wake up, wake up, doarme, n-o lasa sa doarma”, si Marcus se enerveaza si incepe : Ueeee, ueee”.  Works every time.

Tata-to

Io eram in bucatarie, tata-so si David in sufragerie, si vine agitandu-se „Mami, mami, Marcus is at the cables!” Si zic: „Si tata-to unde-i?”
„Tata-to is at the computer”. 🙂

What a wonderful world

Nimeni si nimic nu te pregateste cu adevarat pentru avalansa de sentimente pe care o declanseaza nasterea copilului tau. Primisem de la Ramo o felicitare pe care scria: „Daca si a doua incercare va fi la fel de reusita ca si prima, lumea va fi un pic mai frumoasa”.

Pentru mine a fost dragoste la prima vedere si o lume cu-adevarat mai frumoasa.lumea-mea.jpg

Nici nu vreau sa-mi inchipui cum o sa fie la pubertate-adolescenta, daca la cinci ani jumate mi-a facut observatie, cand am lasat apa sa curga: „You’re wasting the water from Africa”. Sau cand a cerut o punga si m-am miscat mai incet mi-a zis „Come on mommy, I don’t have all day!”

Echipa mea si echipa lor

Nu mai stiu de la ce ne ciondaneam si hlizeam, cand David a decretat razand: „I’m on tati’s team, we’re the the boys’ team, you’re the girls team”. Adica dupa ce ani de zile a stat in echipa lu’ mami, brusc si dintr-o data m-a lasat singura-n echipa, ca scoru’ la noi e 3-1 pentru baieti.

Si cum si capitanu’ echipei ma tot impungea la butoane, vorba americanului, ne-am conversat cam asa:

Eu: Auzi, tu  ai auzit de pi-em-es?

El: Mmmm, imi aminteste vag de ceva.

Eu: Stii ca in multe state americane, tribunalul acorda circumstante

atenuante femeilor care comit o crima in perioada asta?

(El se uita peste umar)

Tot eu: Ce cauti?

El: Ma uit sa vad daca ai ceva cutite pe-aproape.