O mica eroare

Nu-s’ ce-a avut Marcus aseara, toata lumea in pat, somnoroasa, el se credea la ora de gimnastica. Sarea pe pat, pe noi, apoi facea ca indienii sa ne faca sa radem. O vreme ne-am distrat, apoi am inceput fiecare sa incercam sa-l linistim, sa puna capul pe perna – la asta s-a lasat cu urlete. La care zice David: ” I can’t take his crying anymore, what was I thinking when I wanted a brother? I should have wished for a teenager instead”. Asa ca daca adoptam vreodata, o sa trebuiasca sa adoptam direct un adolescent.