Patetism

Erau in pat, eu in sufragerie, si vine Marcus la mine foarte suparat:

-Mami, David said I’m… Pauza, se intoarce pe calcaie si se duce inapoi la David si-l intreaba: „David, tell me again what you called me so I can go tell mommy”. Si-asa a invatat Marcus cuvantul „pathetic”, desi nu-i unul dintre cuvintele lui favorite.

Anunțuri

…and then there were three

Stiu exact ce faceam anul trecut pe vremea asta. Stateam, gata „epidurata”, pe un pat de spital, si asteptam. Se presupunea ca trebuie sa ma odihnesc si-as fi vrut, dar tot la cateva minute cineva avea de verificat ceva la mine, asa ca era deja evident ca asta nu avea sa se intample. De fapt, nu prea s-a mai intamplat in ultimii ani, asa ca eram/sunt obisnuita 🙂 Se contura si posibilitatea ca voi nastere fara Radu, ceea ce nu ma speria, dar imi displacea teribil. La 5.38AM, totul s-a terminat sau mai bine zis a inceput cu bine:

 

 

 

So if anybody’s been asking themselves where I’ve been, I’ve been busy. Happy Birthday my love, my „cel (mai) mic”.

Această prezentare necesită JavaScript.

O mica eroare

Nu-s’ ce-a avut Marcus aseara, toata lumea in pat, somnoroasa, el se credea la ora de gimnastica. Sarea pe pat, pe noi, apoi facea ca indienii sa ne faca sa radem. O vreme ne-am distrat, apoi am inceput fiecare sa incercam sa-l linistim, sa puna capul pe perna – la asta s-a lasat cu urlete. La care zice David: ” I can’t take his crying anymore, what was I thinking when I wanted a brother? I should have wished for a teenager instead”. Asa ca daca adoptam vreodata, o sa trebuiasca sa adoptam direct un adolescent.

Mother’s Day

Duminica trecuta a fost Mother’s Day, si-am primit asta:

IMG_6859

E rama-magnet pe frigider, si cupilu’ a zis cu mandrie cu nuanta de martir in glas ca i-a luat TREI zile sa faca rama la scoala. 🙂 N-am facut mare lucru peste zi, cred ca aia fu ziua cand am fost la ponei. Si ne-am pus seara in pat, eu cu Marcus. Si cand era adormit, cum il cuprindeam cu bratele, l-am strans si i-am soptit: „I love you Marcus”. Si… s-a ridicat in fund, m-a imbratisat si el si a zis cum nu se poate mai clar :”I love you”. Pentru prima oara. Am adormit cu un nod mare-n gat, si un zambet larg pe buze.

P.S. Am venit a doua zi de la munca si mi-a mai zis o data. Si l-a intrebat tata-su: „Mie nu-mi zici I love you?” Si el a intins bratul spre mine si-a zis: „Mama”. Cum ar veni am exclusivitate o vreme.

O zi cu peripetii

Si pentru ca iarasi sunt in urma, o sa scriu iarasi despre ce-am facut luna trecuta. Am fost la zoo. Da, suntem membri, deci tre’ sa mai mergem cat de curand daca tot am platit taxa anuala de membru. Atunci am fost pentru ca se vedea la orizont primavara. Animalele insa n-au fost de aceeasi parere. Majoritatea nu erau pe-afara, da’ tot fu fain ca am fost la Brookfield Zoo, mi-e lene sa apelez la google si sa pun link, ma iertati. Care Brookfield Zoo e mare, e verde (cand e cazul), e loc de plimbare. Deci, am vazut doar o … foca?

img_6123

… si animalele de ferma, Petting Zoo cum ii zic localnicii (printre care si fiu-miu 🙂 )

img_6140

IMG_6147

img_6179

Si cam asta fu escursia la Zoo. Cum ziceam, ne-am plimbat, ne-am aerisit. Am trecut sa o lasam pe Julia, am mai zabovit o tura pe la ai ei. Era deja inserat cand am plecat de la ei. Dam sa ne urcam in masina, Marcus se pune pe urlat, nu stiu cu cine seamana copilul asta da-i e numai de duca. Daca stai cu el cinci ore cand intri in casa urla, fuge la usa si cere „ba-ba” (sa mearga bye-bye). Singura scapare e daca-i e foame. Eniuei, sa ne intoarcem la ale noastre, nu-i era foame deci n-a vrut in scaunul de masina, afara se mai racorise, n-am avut chef de plimbari nocturne asa ca m-am pus pe bancheta langa el si-l tineam in scaun, n-a fost chip sa-i pun centura. Cand ma uit in stanga mea, David pauza, ma uit in jos, se pitise jos in spatele banchetei din fata. Ma uit le el interzisa: „ce faci mami?”
„I’m hiding so if the Police sees us they don’t arrest me and take me to jail”. Ii zic ca nu-l aresteaza nimeni pe el pentru ca n-are Marcus centura, eventual ma aresteaza pe mine si oricum copiii nu merg la jail.

– Mmmm, but they could take me to juvie. (Aici am izbucnit in ras), la care fiu-mio contrariat:

-Juvie is no joke!

Drumul de la Julia pana la noi e de maxim cinci minute, asa ca am ajuns cu bine, ia-l tu pe David, eu pe Marcus, gentile si ce mai aveam la noi, ne intalnim in fata usii ca erau cheile la mine si zice Radul meu: „Auzi, da’ tu ai cheie?” Mmmm, nu, n-aveam. Am avut noroc ca stam la parter, un geam nu era blocat, inginerul meu a reusit sa-l ridice de-afara, am bagat copilu’ pe geam si el ne-a deschis usa si-a fost erou restul serii. Erou de genul :”Mami, nu-mi dai te rog jos papucii ca eu in seara asta am fost erou” . Si-asa ne-am distrat noi in duminica aia.