Erau in pat, eu in sufragerie, si vine Marcus la mine foarte suparat:
-Mami, David said I’m… Pauza, se intoarce pe calcaie si se duce inapoi la David si-l intreaba: „David, tell me again what you called me so I can go tell mommy”. Si-asa a invatat Marcus cuvantul „pathetic”, desi nu-i unul dintre cuvintele lui favorite.
Stiu exact ce faceam anul trecut pe vremea asta. Stateam, gata „epidurata”, pe un pat de spital, si asteptam. Se presupunea ca trebuie sa ma odihnesc si-as fi vrut, dar tot la cateva minute cineva avea de verificat ceva la mine, asa ca era deja evident ca asta nu avea sa se intample. De fapt, nu prea s-a mai intamplat in ultimii ani, asa ca eram/sunt obisnuita 🙂 Se contura si posibilitatea ca voi nastere fara Radu, ceea ce nu ma speria, dar imi displacea teribil. La 5.38AM, totul s-a terminat sau mai bine zis a inceput cu bine:
So if anybody’s been asking themselves where I’ve been, I’ve been busy. Happy Birthday my love, my „cel (mai) mic”.
Copilul meu e smecher, el stie ca nu poate sa zica „I’m full” dupa cina daca vrea desert, asa ca zice: „I have no more room in the soup area, but I need some candy for the dessert area: 🙂
La TV Drake and Josh, la un moment dat o fatuca draguta (si cu cel putin cinci ani mai mare ca el), Mr. David remarca :”That’s hot”
Zic: „Excuse me?”
Zice el: „Hot is another word for pretty. Hot burning – hot pretty”.
Oh God!
Am venit de la munci. Dau un ochi prin bucatarie, posta (numa’ note de plata, mai bine nu) langa, dosaru’ de vineri. O-oooo! Galben azi! Mister la computer.
-Pai cum ai luat azi galben si esti la computer?
(cu ranjetul pe buze, cica): -Yep, I got yellow and tati let me play computer game and gave me candy.
(Tot el): – Radu is a nice maaaan!
Tre’ sa fac instructie si cu Radu acuma. 🙂
Nota: Pentru cine nu stie, Radu e totuna cu tati.
Copiii mei s-au schimbat mult, schimbari de-astea care ti se par ca s-au intamplat peste noapte. David are (parca dintr-odata) sase ani si … si chiar are sase ani, nu stiu, vorbeste altfel, si inca ma sochez cand vad ca mi-e pana la umar la inaltime.
Marcus, si el e altfel. Si are o obesesie. S-a trezit acuma intr-o noapte la trei, s-a dat jos din pat, si n-a mai vrut sa mergem inapoi, m-a tras spre living. Si cand am ajuns acolo, rupt de somn, si-a scos suzeta din gura si a zis: „Laaala”. Asta e obsesia lui, teletubbies, nu neaparat ca s-ar uita incontinuu la TV, da’ tre’ sa mearga lala.
