Rugaminte

Vrea SimAnimals pentru Nintendo DS, si am facut targul ca daca e cuminte pana la vacanta de primavara si ia verde in fiecare zi la scoala, o sa-l primeasca. S-a tot gandit, si-a venit la mine mai dupa cateva minute cu urmatoarea propunere/rugaminte:

-Mami, could I just be bad today and tomorrow we start with the goodness for the game? Pleeeeease, just one more day, pleaaaase. 🙂

Deci… si unde eram? Cum draci de reusesc sa fac pauzele astea asa de lungi? Cum de tot zic: azi scriu pe blog, fac hartiutze cu ce am de zis/scris, cu ce zice David, ca sa nu uit, si se strang, una, doua, zece hartiutze si eu tot n-am ajuns la computer sa le imortalizez. De ce n-am timp? Pentru ca muncesc/spal haine/vase/aspir/fac mancare/fac cumparaturi, si asta-mi cam ocupa tot timpul. Jalnic.

Una dintre chestiile care mi-a ocupat ceva timp saptamana trecuta a fost vizita la dentist. Unul dintre motivele pentru care n-as pleca de aici, dentistii americani fac toti banii. De fapt, cred ca am fost de vreo 6 ori cel putin in ultimele luni. Prin septembrie i-au facut o carie mica, prin octombrie mi s-a parut ca mai vad una, intre maselele de sus stanga. Mi-am zis ca n-are cum sa fie carie, abia am fost si ar fi vazut-o dentistul. Greseala, era, si in doar cateva saptamani a trebuit sa o scoatem. Dupa care, pentru ca maseaua definitiva e bine mersi (sa speram) dar sub gingie si nu iese pana pe la 10 ani, a trebuit sa punem o chestie, un inel de metal, care mentine spatiul ala pregatit pentru cand iese maseaua. Asa ca am una bucata copil fericit ca are „gold” in his mouth (e argintie chestia, but who cares?), si cu cu o doleanta: sa-i spunem de-acuma Hip Hop David. I-am explicat ca nu-i pot spune asa, pentru ca in certificatul lui scrie ca-l cheama David, nu Hip Hop David.

-Care certificat?

-Certificatul tau de nastere.

cu ochii mari:  – I have a certificate? I came with a certificate? You mean there was a paper in your tummy? :))

Hip Hop sau nu, he’s still really funny.

Friday-yellow

Am venit de la munci. Dau un ochi prin bucatarie, posta (numa’ note de plata, mai bine nu) langa, dosaru’ de vineri. O-oooo! Galben azi! Mister la computer.

-Pai cum ai luat azi galben si esti la computer?

(cu ranjetul pe buze, cica): -Yep, I got yellow and tati let me play computer game and gave me candy.

(Tot el): – Radu is a nice maaaan!

Tre’ sa fac instructie si cu Radu acuma. 🙂

Nota: Pentru cine nu stie, Radu e totuna cu tati.

Lei si mincinosi

Doua minute – sau trei?- i-am lasat singuri la ei in camera. M-a strigat David, si-am auzit partea cu „Mamiiiiii, Marcus is… „, n-am inteles mai departe da’ m-am dus sa vad ce-i. Marcus colorase cu carioca pe husa de la pat, si-l intreb pe David de ce are Marcus carioci. Ca s-a urcat in picioare pe masa si le-a luat de pe rafturi.

-Si de ce nu m-ai strigat atunci?

-Aaaaaa…. he just did it.

Aha! Aaaaaa-ul ala l-a dat de gol. Zic: Liar!

(Si Marcus): Raaaaaa!

Ne-a umflat rasul, Marcus iarasi raaaa.

-Nu lion Marcus, liar!

-Raaaaa!

Nu stiu cum poate fi un copil de un an jumate asa smecher (si plin de idei), da’ peste nici o jumatate de ora l-am gasit in cada, si cand m-a vazut incruntata, iarasi a inceput cu „raaaaa”, ca s-a prins ca daca el face „raaaa” eu rad. Prea repede se prinde de chestii 🙂

De iarna

img_1357

Iarna asta e cea mai crunta pe care am trait-o io vreodata. Crunta, cumplita, de-a pxxa, cum ar zice o buna prietena care se crede ziarista ratata.

 Ei, fix iarna asta, lui i-a intrat in cap ca nu-i place sa-si puna caciula, ca daca isi pune caciula pe cap ii vine sa vomite. Azi dimineata, -25C afara, ne certam pe tema asta. Needless tu sei, ca e catar ca ma-sa, ceea ce intr-o dimineata cand te grabesti, nu e deloc o calitate. Asa ca in incercarea de a-mi impune punctul de vedere, am cam ridicat vocea, si ca niciodata, s-a facut si el sensibilos si-a inceput sa planga. Normal, m-am calmat si l-am intrebat de ce s-a suparat, la care mi-a raspuns, cu lacrimile inca siroindu-i pe obraz:

-I’m upset because you make my life so miserable sometimes.

Peste cateva minute, pe masina, povesteam de cat e de frig si ca sa-si lase shuzii de zi cu zi la scoala si sa vina acasa cu cizmele de iarna, si cica el: „That’s insane, I love my shoes.”. Si de aia zic ca il simt deja altfel, mai mare.

Changes

Copiii mei s-au schimbat mult, schimbari de-astea care ti se par ca s-au intamplat peste noapte. David are (parca dintr-odata) sase ani si … si chiar are sase ani, nu stiu, vorbeste altfel, si inca ma sochez cand vad ca mi-e pana la umar la inaltime.
Marcus, si el e altfel. Si are o obesesie. S-a trezit acuma intr-o noapte la trei, s-a dat jos din pat, si n-a mai vrut sa mergem inapoi, m-a tras spre living. Si cand am ajuns acolo, rupt de somn, si-a scos suzeta din gura si a zis: „Laaala”. Asta e obsesia lui, teletubbies, nu neaparat ca s-ar uita incontinuu la TV, da’ tre’ sa mearga lala.

Biserici

-Mommy, do you know what churches are for?

(Deja stiind ca o sa zica ceva funny, deci cumva amuzata, intreb)-What?

-For people to get married in and dip their babies into water. Remember when we did that to Marcus, (si ranjind) and he was naked too?

-Pai e mai bine asa decat sa-l bagam in apa cu hainele pe el.

-But still, that’s a little bit silly.

-Indeed. 🙂