Iubire adevarata

David e mai sensibilos in ultima vreme, in sensul ca i se face greata la propriu din te miri ce. Intr-o zi m-au sunat sa-l iau de la scoala ca a vomitat si probabil ca are o viroza stomacala. Da’ de unde, am stiut de cum l-am vazut ca n-are nimic, era ca o floare cand l-am cules de la cabinetul asistentei din scoala, ii mergea gura ca la moara. A zis ca a vomitat pentru ca Jonathan a mancat cu gura deschisa si lui ii e greata. Si ii e, mai zice si ca „Oh my God, Marcus is chewing with his mouth open, I’m gonna throw up!” – daca stie cineva cum sa faca un copil de nici doi ani sa mestece cu gura inchisa, sa-mi zica si mie.

So, ieri ne uitam la niste poze pe calculator, era el cu Julia intr-o poza, si remarc si io: „Julia is a veeeeeery pretty girl, nu crezi?”

Si el: „Yep. She can chew with her mouth open and have no teeth, I don’t care, I’m still gonna marry her because I just love her.”

Pai daca nici asta nu e dragoste adevarata…

Anunțuri

Trecutul lui

p1000937

p1000852

De regula mi se pune pata pe un album, si albumul ala devine un fel de albumul sezonului, anului, mai rar al vietii, pentru ca din punct de vedere muzical se pare ca-s destul de nestatornica inca. Anul trecut pot sa zic cu mana pe inima ca a dominat Coldplay si „Death and All of his Friends”. Concertul a fost si el super fain. Sintr-o zi in drum spre inot, vara trecuta, ascultandu-l in surdina in masina, dintr-o data zice fiu-miu: „Mami, can you make that louder?”

Se termina din pacate vara, uitam de ea si chiar de Coldplay o vreme, si-ntr-o zi, pe cand eram doar noi doi in masina, „Viva la Vida” la radio.  Nici n-am realizat pana n-a zis David: „Heeeeey, I know this song. This song used to play when I was doing swimming last summer”. Si-apoi melancolic: „I like it, it reminds me about the past.” Batranelul lui mama. 🙂

Rugaminte

Vrea SimAnimals pentru Nintendo DS, si am facut targul ca daca e cuminte pana la vacanta de primavara si ia verde in fiecare zi la scoala, o sa-l primeasca. S-a tot gandit, si-a venit la mine mai dupa cateva minute cu urmatoarea propunere/rugaminte:

-Mami, could I just be bad today and tomorrow we start with the goodness for the game? Pleeeeease, just one more day, pleaaaase. 🙂

Deci… si unde eram? Cum draci de reusesc sa fac pauzele astea asa de lungi? Cum de tot zic: azi scriu pe blog, fac hartiutze cu ce am de zis/scris, cu ce zice David, ca sa nu uit, si se strang, una, doua, zece hartiutze si eu tot n-am ajuns la computer sa le imortalizez. De ce n-am timp? Pentru ca muncesc/spal haine/vase/aspir/fac mancare/fac cumparaturi, si asta-mi cam ocupa tot timpul. Jalnic.

Una dintre chestiile care mi-a ocupat ceva timp saptamana trecuta a fost vizita la dentist. Unul dintre motivele pentru care n-as pleca de aici, dentistii americani fac toti banii. De fapt, cred ca am fost de vreo 6 ori cel putin in ultimele luni. Prin septembrie i-au facut o carie mica, prin octombrie mi s-a parut ca mai vad una, intre maselele de sus stanga. Mi-am zis ca n-are cum sa fie carie, abia am fost si ar fi vazut-o dentistul. Greseala, era, si in doar cateva saptamani a trebuit sa o scoatem. Dupa care, pentru ca maseaua definitiva e bine mersi (sa speram) dar sub gingie si nu iese pana pe la 10 ani, a trebuit sa punem o chestie, un inel de metal, care mentine spatiul ala pregatit pentru cand iese maseaua. Asa ca am una bucata copil fericit ca are „gold” in his mouth (e argintie chestia, but who cares?), si cu cu o doleanta: sa-i spunem de-acuma Hip Hop David. I-am explicat ca nu-i pot spune asa, pentru ca in certificatul lui scrie ca-l cheama David, nu Hip Hop David.

-Care certificat?

-Certificatul tau de nastere.

cu ochii mari:  – I have a certificate? I came with a certificate? You mean there was a paper in your tummy? :))

Hip Hop sau nu, he’s still really funny.